România se află pe locul al patrulea în Uniunea Europeană în privința diagnosticelor HIV depistate prea târziu. Peste 60% dintre persoanele diagnosticate află că au infecția după ce sistemul imunitar a fost deja afectat semnificativ.
Datele au fost discutate pe 10 septembrie, la dezbaterea „Ending HIV in Europe – Are we moving fast enough to achieve the 2030 targets?”, dedicată obiectivului de eliminare a HIV/SIDA ca amenințare pentru sănătatea publică până în 2030. România este depășită, la proporția cazurilor descoperite tardiv, de Croația, Suedia și Bulgaria.
Cum este definit diagnosticul tardiv
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, ECDC, consideră că infecția este diagnosticată tardiv atunci când pacientul are mai puțin de 350 de celule CD4 pe milimetru cub la confirmarea HIV. În calcul nu intră copiii sub 15 ani și persoanele despre care se știa deja că sunt infectate.
În 2024, aproape 48% dintre diagnosticele HIV raportate în Uniunea Europeană au fost realizate într-un stadiu avansat. În România și Bulgaria, proporția a trecut de 60%, ceea ce plasează cele două state printre țările europene cu cele mai mari probleme legate de depistarea întârziată.
La dezbaterea organizată de Euractiv au participat eurodeputații Marc Angel și Kristian Vigenin, Mary Horgan, Chief Medical Officer în Departamentul de Sănătate din Irlanda, Nicoletta Policek, co-președinta HIV Prevention Alliance, precum și specialistul lituanian Giedrius Likatavicius. Evenimentul a fost susținut de compania Gilead.
De ce contează testarea timpurie
Un diagnostic pus într-o fază avansată poate lăsa organismul vulnerabil la infecții oportuniste și la anumite forme de cancer. În plus, tratarea complicațiilor devine mai dificilă, iar pacientul poate avea nevoie de îngrijiri mai complexe.
O persoană care nu știe că trăiește cu HIV poate transmite virusul înainte să primească diagnosticul. Inițierea rapidă a tratamentului antiretroviral reduce încărcătura virală și scade riscul de transmitere.
În Uniunea Europeană și Spațiul Economic European sunt raportate anual aproximativ 24.000-25.000 de noi diagnostice HIV. Tendința de scădere observată în anii anteriori pare să se fi oprit, iar în această regiune trăiesc în prezent aproape 800.000 de persoane cu HIV.
Stigmatul ține oamenii departe
Participanții la dezbatere au susținut că testarea HIV trebuie privită ca o procedură medicală obișnuită, nu ca un indiciu despre comportamentul sau apartenența unei persoane la un anumit grup. Teama de discriminare, etichetare și pierderea confidențialității îi poate face pe oameni să amâne verificarea statutului medical.
Kristian Vigenin a povestit că, în timpul unor investigații de rutină, a cerut un test HIV, însă un medic l-ar fi descurajat, invocând posibilele urmări ale unui rezultat pozitiv și riscul ca informația să ajungă la alte persoane. Exemplul arată că barierele pot apărea inclusiv în contactul cu serviciile medicale.
Nicoletta Policek a atras atenția că problema nu este întotdeauna faptul că anumite persoane nu pot fi contactate, ci că serviciile de sănătate sunt greu accesibile. Ea a indicat apropierea testării de comunități prin servicii locale, testare la domiciliu și autotestare.
Măsuri pentru prevenirea infecțiilor
Printre soluțiile discutate s-au numărat testarea în timpul consultațiilor obișnuite, extinderea autotestării și dezvoltarea centrelor comunitare, unde oamenii pot beneficia de servicii mai accesibile și mai puțin stigmatizante.
- folosirea prezervativului;
- testarea HIV la intervale regulate;
- profilaxia pre-expunere, cunoscută sub numele de PrEP, pentru persoanele cu risc mai mare de infectare;
- accesul la profilaxia post-expunere, PEP;
- tratament antiretroviral și îngrijire medicală fără bariere.
Tratamentul antiretroviral modern poate controla eficient infecția și poate duce la supresie virală. Totuși, accesul la PrEP, PEP, testare și servicii medicale diferă de la o țară europeană la alta.
În 2024, dintre diagnosticele pentru care calea de transmitere a fost cunoscută, aproape 46% au fost asociate contactelor heterosexuale, iar 48% contactelor sexuale între bărbați. Specialiștii susțin că mesajele de prevenție trebuie adaptate grupurilor cu risc mai ridicat, fără a transmite ideea că HIV ar afecta exclusiv anumite comunități.
Ținta pentru anul 2030
Obiectivul internațional pentru 2030 este ca 95% dintre persoanele care trăiesc cu HIV să își cunoască statutul, 95% dintre cei diagnosticați să primească tratament, iar 95% dintre pacienții aflați sub tratament să ajungă la supresie virală.
Participanții au vorbit și despre un posibil al patrulea „95”, dedicat prevenției. Investițiile în testare precoce, educație, tratament și reducerea stigmei pot limita numărul infectărilor și pot evita complicații grave, internări și costuri medicale mai mari pe termen lung.