Pacienții tratați la Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare din București se confruntă cu întârzieri din cauza lipsei materialelor medicale. Echipa de neuroradiologie intervențională nu mai are de aproximativ două luni coil-uri, dispozitive esențiale în tratarea unor anevrisme cerebrale, iar pentru cazurile de AVC ischemic cateterele de aspirație au fost obținute, în anumite perioade, cu împrumut de la furnizori.
Medicul neurolog Alexandru Dimancea, specialist în neuroradiologie intervențională, spune că institutul a ajuns să lucreze cu resurse fluctuante. În ultimele luni au existat intervale în care trombectomiile nu au putut fi realizate, deoarece nu erau disponibile cateterele necesare pentru îndepărtarea cheagurilor din vasele creierului.
Situația este legată și de finanțarea programelor pentru accidente vasculare cerebrale. Pentru Acțiunea Prioritară AVC, institutul ar fi primit în acest an aproximativ un sfert din suma alocată anul trecut, deși echipa efectuează un număr important de trombectomii pentru pacienții cu AVC ischemic acut.
Liste de așteptare pentru anevrisme
Criza cea mai persistentă vizează coil-urile, cunoscute și ca spire de platină. Acestea sunt introduse în anevrism pentru a-l umple și a favoriza formarea unui cheag care să împiedice sângerarea.
În lipsa dispozitivelor, au fost alcătuite liste de așteptare pentru persoane cu anevrisme rupte, dar și pentru pacienți cu anevrisme nerupte, de dimensiuni mari, care pot sângera în orice moment. Bolnavii întreabă de la o săptămână la alta, uneori chiar zilnic, când vor fi disponibile materialele pentru intervenție.
Medicii nu pot folosi orice coil disponibil, deoarece fiecare dispozitiv trebuie ales în funcție de forma și dimensiunea anevrismului. Pentru un anevrism de 15 milimetri este necesar un coil adaptat acestei dimensiuni: unul prea mare poate leza anevrismul, iar unul prea mic se poate desprinde și poate ajunge în circulația cerebrală, provocând un AVC.
Tratamentul anevrismelor poate necesita și alte materiale. În cazul fistulelor sau al malformațiilor arteriovenoase sunt folosite produse de embolizare sub formă de lichid vâscos, deoarece aceste comunicări sunt adesea prea mici pentru a fi închise cu spire de platină. Și aceste substanțe sunt costisitoare și trebuie comandate în funcție de fondurile disponibile.
Pacienți cu AVC redirecționați
Cateterele de aspirație utilizate la trombectomie sunt consumabile și trebuie înlocuite după fiecare procedură. Într-o perioadă recentă, câteva astfel de dispozitive au fost aduse în avans de furnizori, cu speranța că vor fi achitate după virarea banilor pentru Acțiunea Prioritară AVC sau prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Lipsa materialelor a afectat deja traseul pacienților. În urmă cu aproximativ două săptămâni, respectiv zece zile, mai multe persoane cu AVC au fost direcționate către Spitalul Universitar de Urgență București, singura alternativă considerată viabilă în Capitală de medicul Alexandru Dimancea. Potrivit acestuia, în unele zile a fost redirecționat cel puțin un pacient.
Intervenții cu personal insuficient
Problemele nu se limitează la aprovizionare. Secția are nevoie și de asistenți de sală bine pregătiți pentru intervențiile realizate în afara programului, iar peste jumătate dintre cazurile de AVC ajung la institut în afara orelor obișnuite de lucru.
Medicii sunt anunțați printr-un grup de WhatsApp și vin de acasă pentru a participa la trombectomii. De regulă, se adună cel puțin două persoane: una efectuează procedura, iar cealaltă pregătește pacientul, perfuziile și materialele sterile. Când nu există un asistent disponibil, unul dintre medici preia și acest rol.
În ciuda dificultăților, echipa continuă să răspundă urgențelor. Medicul spune că activitatea este susținută de experiența și implicarea colegilor, dar avertizează că soluția nu poate funcționa pe termen lung fără aprovizionare și finanțare constante.
Alexandru Dimancea atrage atenția că fondurile sunt distribuite inegal între centrele de trombectomie și tromboliză din România. „Trebuie să fim susținuți permanent”, a transmis medicul, explicând că intervențiile sunt continue și că necesarul de materiale variază de la o zi la alta.
Medicii care sunt chemați de acasă pentru cazuri urgente nu primesc bani nici pentru intervenție, nici pentru transportul cu taxiul sau cu mașina personală. Ei ajung la spital pentru că, în lipsa lor, pacienții aflați în situații critice nu ar avea o șansă reală la tratament.